Deşi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la creşterea în captivitate sunt situaţii în care aceasta se îmbolnăveşte. Îmbolnăvirea sau apariţia decesului în colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie să cunoaştem bolile ce pot apărea şi măsurile ce trebuiesc luate pentru preîntâmpinarea lor.
Aceste neajunsuri por apărea atât la exteriorul exemplarul cât şi în interiorul lui.
Astfel pot apărea afecţiuni ale:
pielii şi părului;
tractului gastrointestinal;
- aparatului respirator
- aparatului reproducător;
Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc exemplarele. De aceea o blană afectată de alopecie nu poate fi considerată o blană valoroasă. Boala poate apărea datorită hrănirii necorespunzătoare a animalului prin folosirea unui singur tip de hrană fără vitamine. Căderea părului se poate manifesta pe anumite porţiuni ale pielii, dar în stadii avansate ea se poate manifesta pe zone întinse ce pot acoperi tot corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de pereţii cuştii, sărind la bătaie sau chiar smulgându-şi blana. Sunt situaţii când pe lângă căderea părului pe pielea animalului pot apărea eczeme, ulceraţii, iar unghiile animalului por crăpa.
Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminţe de cânepă sau in bogate în uleiuri minerale iar blana i se masează uşor. În cazul ulceraţiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un stat subţire de unguente bogate în uleiuri minerale.
Dacă nu sunt hrănite corespunzător, dacă apar deficienţe de administrare a complexului de vitamine B, sau dacă condiţiile de microclimat nu sunt îndeplinite (umiditate relativă mai mică de 60% şi temperaturi mai mari de 18 oC, lipsa luminii), chinchilele încep să mănânce părul propriu sau al colegilor de cuşcă. Acest fenomen poate fi cauzat şi de starea de stres a animalului ca urmare a zgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat şi având mişcări imprevizibile.
Blana animalului arată ca şi cum ar fi o „iarbă păscută”, iar pe piele apar eczeme sau edeme.
Pentru înlăturarea acestui fenomen nedorit şi deosebit de grav animalele bolnave sunt îndepărtate din cuşcă fiind ţinute la lumina soarelui la o temperatură de 18 oC. Ele sunt hrănite cu alimente suculente şi bogate în vitamine cum ar fi fructe şi morcov, dar li se poate administra şi vitamine de sinteză cum ar fi cele din complexul B, vitamina A, acid pantotenic.
IMPORTANT! Exemplarele după ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind interzisă folosirea lor pentru a da naştere la pui.
Pielea animalului bolnav este îngrijită prin folosirea de soluţii dezinfectante, urmată de unguente.
Dar blana chinchilei poate fi atacată şi de ciuperci ce cresc atât pe suprafaţa pielii cât şi pe firul de păr, ele având aceleaşi efecte nedorite ca şi celelalte boli ce atacă blana animalului. Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare a animalului împreună cu condiţiile neigenice în care acesta este ţinut. Un aşternut murdar de excremente, urină, placentă, mucozităţi sau care a fost în contact cu alte animale bolnave face transmisibilă boala atât de la aşternut la animalul sănătos cât şi de la animalul bolnav la alt animal sănătos.
Aceasta se manifestă timp lună de la infestare, prin apariţia unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de păr se rup. Primele pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putând deveni purulente.
IMPORTANT! Blana căpăta aspectul unei blăni mâncate de molii ceea ce face ca boala să se poată observa din timp.
În cazul apariţiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la o adevărată epidemie în crescătoria de chinchile se iau de urgenţă măsuri. Acestea constau în:
izolarea animalului bolnav într-o cuşcă ce are temperatura de 20 grade C;
dezinfectarea cuştii ce a adăpostit animalul bolnav prin spălare cu soluţie dezinfectantă sau prin folosirea lămpii de benzină;
folosirea de aşternuturi neinfectate, curate, uscate, fără urme de rozătoare sau alte deficienţe;
folosirea de îngrijitori ce lucrează în condiţii sterile, cu halate şi care nu au fost contaminaţi;
Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, după ce înainte a fost curăţat de firele de păr afectate sau de crustele apărute pe piele, după care este dezinfectat şi i se aplică unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, până când pielea îşi revine la normal şi îi creşte părul, după care se mai fac două – trei dezinfectări, la intervale de o săptămână.
Dacă aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru crescători, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate de diferite boli şi care fac ca animalul să nu mai fie unul valoros nici pentru blană, nici pentru reproducţie.
Administrarea de hrană necorespunzătoare nu are efect numai asupra blănii animalului ci şi înrăutăţeşte starea de sănătate internă a chinchilei prin afectarea intestinului subţire şi a colonului.
Administrarea de fân sau nutreţuri mucegăite, alterate, cu semne de descompunere fac ca animalele să slăbească, să se ghemuiască. În acest caz aspectul blănii este unul caracteristic de „zburlit”. Administrarea hranei necorespunzătoare la nivelul intestinului subţire duce la apariţia unor scaune moi şi dese însoţite de degajări de gaze. Aceste degajări de gaze pot nelinişti chinchilele ce pot ave o respiraţie accelerată, putându-se observa şi o creştere a bătăilor inimii şi a pulsului. De regulă animalul se izolează pentru a nu afecta şi alte animale şi i se administrează zeamă de orez fiert în loc de apă, orez prăjit sau morcovi fierţi.
În cazul în care datorită alimentării defectuoase, cum ar fi eliminarea alimentelor bogate în celuloză, animalul s-a constipat, acestuia nu i se mai dă hrană solidă iar în plus i se dă câţiva mililitri de ulei de parafină pentru golirea tractului intestinal.
IMPORTANT! Dacă acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o clismă animalului cu o soluţie de apă şi săpun. Operaţia se efectuează cu o deosebită grijă şi cu blândeţe, pentru ca animalul să nu rămână cu traume psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioară.
Chinchila poate fi afectată şi de viruşi sau de microbi. Aceştia pot avea drept efect creşterea exagerată a temperaturii corpului chinchilei.
IMPORTANT! O temperatură de sub 350C este la fel de periculoasă pentru viaţa animalului ca şi una de 400 C. Temperatura extrem de scăzută duce în 90 % din cazuri la decesul animalului.
În cazul creşterii temperaturii corpului chinchila nu mai mănâncă, este posacă şi stă culcată într-un colţ al cuştii. Animalului i se administrează antibiotice deoarece acesta poate deceda în timp scurt dacă nu se iau măsuri de tratament.
Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de viruşi se face prin menţinerea constantă o temperaturii în cuşti de 180C şi ferirea animalelor de curenţi puternici de aer. De asemenea pot apărea semne de boală sub formă de tuse sau strănut dacă animalele sunt trecute brusc de la cald la rece.
În cazul aparatului de reproducere poate apărea sterilitatea femelei ca urmarea alimentaţiei defectuoase, lipsei de mişcare sau chiar a unor anormalităţi anatomo-fiziologice. Aceasta este definitivă iar femela care ajunge la starea de maturitate este sacrificată deoarece nu poate îndeplini funcţia de reproducere.
În cazul masculului dacă apar fenomene de infertilitate acestora li se administrează vitamine şi hormoni iar dacă această problemă nu se rezolvă au aceeaşi soartă ca şi femelele sterile.
În procesul de reproducere a chinchilelor poate apărea un moment total nedorit şi anume expulzarea fătului mort de către mamă, datorită apariţiei fenomenul de avortare. Aceasta se datorează fie cauzelor de natură organică sau datorită unor cauze externe. Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datorează anomaliilor anatomice sau endocrine ce apar la femelă sau la făt sau stărilor de infecţie ale organismului celor doi indivizi. De asemenea stările stresante la care a fost pus animalul la montă, din cauza lovirilor sau zgârieturilor contribuie la expulzarea fătului de către femelă. Ca şi în cazul tuturor bolilor şi infecţiilor descrise anterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsită de vitamine şi minerale face ca atât fătul cât şi mama să nu se dezvolte normal. În cele mai multe cazuri femela avortează dar pot exista şi situaţii în care să fie pusă în pericol viaţa ambilor indivizi.