După operaţia de prelucrare a blănilor acestea se sortează după mai multe criterii
în funcţie de valoarea comercială a fiecăreia din ele. Principalele criterii sunt
culoarea
densitatea
dimensiunea
defecte
Densitatea
este apreciată după numărul de fire de păr pe cm pătrat de piele. Pentru o densitate bună trebuie
ca numărul acestora să fie peste 20.000 de fire pe cm pătrat. Un rol important în calitatea blănurilor
îl reprezintă vârsta animalului de la care a provenit. De obicei blănurile provenite de la pui sunt inferioare blănurilor
animalelor mature. De asemenea calitatea blănurilor este influenţată de anotimpul în care a fost sacrificat
animalul. Aşa cum am arătat până acum în documentaţie există momente optime în care animalul este
sacrificat iar blana comercializată. De exemplu blana obţinută vara este mult mai puţin deasă decât
blana obţinută în cursul iernii. Există cazuri când din diverse motive suntem obligaţi să sacrificăm
animalele în momente neprielnice datorită unor boli, înmulţirii peste măsură iar în acest caz calitatea
blănii este mult diminuată. Totuşi vom comercializa aceste blănuri la o grupă de calitate inferioară
şi la un preţ mai mic.
Un rol important la sortarea blănurilor de chinchila îl au defectele. Acestea pot
fi diferite şi cauze multiple. Dintre acestea amintim
defecte datorate eredităţii;
defecte datorate creşterii
defectuoase;
defecte datorate jupuirii necorespunzătoare;
În ţările dezvoltate din punct de vedere al
creşterii chinchilelor există anumite standarde care în funcţie de numărul de defecte şi de tipul
acestuia împarte blănurile în mai multe categorii. Diferenţele dintre aceste categorii de traduc prin preţuri
diferite. Între categoria I şi categoria II există o mare diferenţă de valoare comercială.
După
sortare blănurile se depozitează. Depozitarea se realizează în camere special amenajate, care au fost prezentate
în documentaţie, agăţate în nişte cârlige de nas. Depozitarea se poate face pe o perioadă scurtă
( până în două luni ) într-un spaţiu răcoros. Dacă dorim să o depozităm pe o perioadă
mai lungă de vreme, atunci ele trebuie ţinute într-o cameră frigorifică la –15 grade C.
Factorii
care influienţează calitatea blănurilor
În creşterea chinchilelor se urmăreşte în primul
rând valorificarea blănii. Încercăm să obţinem blănuri cât mai valoroase la un preţ de cost
cât mai scăzut pentru a mări profitul. Primul aspect de care trebuie să ţinem seama este ereditatea. Se
ştie că puii de chinchilă preiau de la părinţi calitatea şi frumuseţea blănii, mai
mult printr-o atentă selecţionare puiul trebuie în mod normal să fie superior părinţilor. Atunci
când pornim la drum pentru înfiinţarea unei crescătorii de chinchila cel mai important pas îl reprezintă alegerea
acestora. Se ştie că chinchilele au registre de evidenţă în care se trec toate informaţiile de care
avem nevoie. Să nu cumpăraţi niciodată chinchile care nu sunt însoţite de actele doveditoare sau
la care bănuiţi că acestea nu sunt corecte. Numărul femelelor trebuie să fie mai mare decât numărul
masculilor. Se ştie de la reproducere că un mascul corect selecţionat montează un număr de patru
sau mai multe chinchile. Raportul minim între sexe atunci când cumpărăm chinchilele trebuie să fie unu la cinci
( exemplu un mascul la cinci femele ). În perioada de creştere în ferme trebuie să fim atenţi la două
probleme:
selecţia corectă a reproducătorilor;
potrivirea perechilor;
În privinţa condiţiilor
de creştere ele au fost descrise pe larg în documentaţie şi dacă respectăm un număr minim de
cerinţe creşterea chinchilelor nu trebuie să ne pună probleme.
Influienţa luminii şi
a altor factori de microclimat în ridicarea producţiei de chinchile
Dilema oricărui crescător de chinchile
este legată în principal de următoarele două aspecte:
folosirea intensivă a spaţiului ce-l are
la dispoziţie pentru creşterea chinchilelor în sensul obţinerii unui număr cât mai mare de exemplare şi
a obţinerii unui profit pe măsură;
asigurarea de condiţii cât mai bune pentru creşterea chinchilelor;
În
legătură cu primul aspect omul a crescut chinchilele în captivitate, în cuşti de dimensiuni din ce în ce mai
mici, pentru ca să încapă cât mai multe în adăpost. Supraetajarea se face pe cât mai multe nivele tot în scopul
măririi numărului de exemplare. Culoarele de circulaţie au fost reduse la minimum posibil în scopul măririi
suprafeţei destinate cuştilor de chinchila. Toate aceste măsuri au fost luate fără o bază ştiinţifică
şi de cele mai multe ori în detrimentul animalului crescut. Norocul a surâs crescătorilor deoarece chinchila este
un animal nepretenţios şi care se adaptează rapid unor condiţii din ce în mai vitrege, totuşi lipsa
de mişcare şi de spaţiu, de aer dar mai ales de lumină influenţează în mod negativ modul de
viaţă al chinchilei, iar acestea se răsfrâng în mod direct asupra calităţii şi frumuseţii
blăni de chinchila. De aceea trebuie să facem un compromis între dorinţa de a creşte cât mai multe exemplare
şi asigurarea unor condiţii mai bune creşterii animalelor. Apariţia unei densităţi prea mari
de chinchile pe mp duce la stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase şi uneori chiar agresive, deşi se ştie
clar că chinchila este un animal foarte blând şi iubitor. În urma creşterii stresului chinchilele se muşcă
una pe alta ceea ce influenţează în mod direct calitatea blănii. O blană muşcată, mai ales în
perioada de maturare este o blană compromisă deoarece ea se reface mai târziu decât perioada optimă pentru
sacrificare.