Pentru creşterea şi dezvoltarea animalului este necesară o alimentaţie completă, bogată în principii nutritive, precum şi în vitamine şi substanţe minerale.
Astfel existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp. Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că pentru chinchile, cantitatea de celuloză necesară diferă în funcţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, aceasta creşte de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând da naştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important. 
Literatura de specialitate nu prezintă date specifice chinchilelor, însă este clar că lipsa proteinelor are acelaşi efect ca la toate animalele crescute pentru blană.
Ele trebuie să fie prezente în raţiile de mâncare în proporţie de 15 – 16% pentru adulţi şi în cantitate mai mare pentru pui şi femele ce alăptează.
Datorită condiţiilor de creştere în captivitate şi folosirii aceluiaşi tip de mâncare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie să aibă în alimentaţie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară, precum şi în valoarea blănurilor comercializate.
Vă prezentăm mai jos vitaminele esenţiale din hrana animalului şi influenţa lor asupra valorificării.
Vitamina A are un rol deosebit în creşterea oaselor şi menţine imunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 şi hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos şi pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale naturală din boabele de cereale, fânuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. 
În mod obişnuit organismul animal îşi asigură mineralele din hrană şi apă în condiţiile în care aceasta este echilibrată şi conţine toate elementele necesare. În anumite cazuri se simte necesitatea suplimentării lor mai ales pentru calciu şi fosfor. Calciul dezvoltă oasele, îndeosebi dinţii care sunt absolut necesari rozătoarelor pentru masticarea hranei. Carenţa de calciu poate fi pusă pe seama unei alimentaţii greşite, sărace şi a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada de lactaţie. Sursele de calciu sunt: frunzele, legumele, laptele.