Adăpostul pentru chinchile este modest la fel ca şi chinchila, care este un animal foarte
puţin pretenţios, în funcţie de temperatura mediului înconjurător. Chinchilele au fost crescute în voliere
acoperite cu plasă de sârmă. Chinchilele erau în cuşti plasate direct pe sol. Dacă temperatura este ridicată
putem folosi cu succes şopronul. În zonele cu temperatură mai scăzută adăposturile de chinchile sunt
construite din cărămidă, beton subţire sau chiar din scândură. Practic se poate folosi ce aveţi
la îndemână deoarece chinchilele pot să trăiască la temperaturi de la –20 grade C la +25 grade C,
condiţia care se impune este ca adăpostul să fie curat, uscat şi închis ( lipsit de curenţi puternici
). În ultimul timp s-a observat că chinchilele preferă mai bine frigul decât căldura. La temperaturi mai
mari de 25 grade C au probleme cu respiraţia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. În mod normal în adăposturile
de chinchila trebuie să fie o temperatură cuprinsă între 13-18 grade C. O temperatură mai ridicată
trebuie menţinută ( aproape de 18 grade C ) la fătare şi în primele săptămâni după aceasta
deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt puşi în pericol, iar masculilor le scade
virilitatea. În cazul sacrificării chinchilele se ţin la temperaturi mai scăzute 3-8 grade C. Umiditatea relativa
este în jur de 70%. Ceea ce este foarte important la creşterea chinchilei este că procedura de creşterea nu
trebuie făcută într-o clădire nouă special amenajată decât daca nu avem absolut nimic la îndemână.
Prin folosirea şoproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investiţia iniţială. Acoperişul
acestora poate fi făcut din plăci ondulate de tabla, azbociment sau hârtie gudronată. Pentru menţinerea
unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei încălziri centrale în adăpostul de chinchile, dar care va
fi folosită doar pentru corectarea temperaturii. Oscilaţiile bruşte de temperatură fac rău animalului,
de aceea creşterea sau scăderea temperaturii trebuie făcută lent. Chiar dacă ieşim pentru puţin
de timp din domeniul temperaturilor ideale. În cazul în care umiditatea este mai mare se observă scăderea apetitului
animalelor, precum şi apariţia primelor boli. De asemenea nutreţurile mucegăiesc şi există pericolul
apariţiei ciupercilor. Important. Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor
de aer. Chinchila este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea luaţi măsuri
în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural
este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât posibil, lipsa zgomotului. Adăpostul
va trebui construit într-un loc izolat, liniştit şi retras. Pe interior adăposturile se finisează în scopul
menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuie să fie netede fără găuri,
fără crăpături astfel încât să nu intre praful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală
din beton va trebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor. Adăposturile pentru chinchile nu
trebuie să fie mari deoarece chinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor le putem
supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem spune care este numărul optim de animale crescute pe mp deoarece
condiţiile diferă mult de la un tip de adăpost la altul. Important este să menţinem condiţiile
minime de microclimat scrise mai sus, să existe alei de circulaţie ( spaţii ) între cuşti astfel încât
îngrijitorul să poate observa animalele.