Make your own free website on Tripod.com

CRESTEREA CHINCHILLA

ADAPOSTURILE CHINCHILEI

Home
SPECII DE CHINCHILLA
BLANA
SCHIMBARI CULOARE BLANA CHINCHILLA
ADAPOSTURILE CHINCHILEI
CUSTILE
CONSTRUIREA FERMELOR DE MARI DIMENSIUNI
HRANIREA CHINCHILLA
VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII
ADAPAREA
INMULTIREA CHINCHILELOR
GESTATIA SI FATAREA
HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR
SACRIFICAREA CHINCHILLA
JUPUIREA CHINCHILEI
ASPECTUL EXTERIOR AL CHINCHILEI
INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI
SELECTIA CHINCHILELOR
BOLILE CHINCHILEI
ALEGEREA BLANURILOR DE CHINCHILA
IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHILEI
CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV

Adăpostul pentru chinchile este modest la fel ca şi chinchila, care este un animal foarte puţin pretenţios, în funcţie de temperatura mediului înconjurător. Chinchilele au fost crescute în voliere acoperite cu plasă de sârmă. Chinchilele erau în cuşti plasate direct pe sol. Dacă temperatura este ridicată putem folosi cu succes şopronul. În zonele cu temperatură mai scăzută adăposturile de chinchile sunt construite din cărămidă, beton subţire sau chiar din scândură. Practic se poate folosi ce aveţi la îndemână deoarece chinchilele pot să trăiască la temperaturi de la –20 grade C la +25 grade C, condiţia care se impune este ca adăpostul să fie curat, uscat şi închis ( lipsit de curenţi puternici ).
În ultimul timp s-a observat că chinchilele preferă mai bine frigul decât căldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C au probleme cu respiraţia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. În mod normal în adăposturile de chinchila trebuie să fie o temperatură cuprinsă între 13-18 grade C. O temperatură mai ridicată trebuie menţinută ( aproape de 18 grade C ) la fătare şi în primele săptămâni după aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt puşi în pericol, iar masculilor le scade virilitatea. În cazul sacrificării chinchilele se ţin la temperaturi mai scăzute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este în jur de 70%. Ceea ce este foarte important la creşterea chinchilei este că procedura de creşterea nu trebuie făcută într-o clădire nouă special amenajată decât daca nu avem absolut nimic la îndemână. Prin folosirea şoproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investiţia iniţială. Acoperişul acestora poate fi făcut din plăci ondulate de tabla, azbociment sau hârtie gudronată. Pentru menţinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei încălziri centrale în adăpostul de chinchile, dar care va fi folosită doar pentru corectarea temperaturii. Oscilaţiile bruşte de temperatură fac rău animalului, de aceea creşterea sau scăderea temperaturii trebuie făcută lent. Chiar dacă ieşim pentru puţin de timp din domeniul temperaturilor ideale. În cazul în care umiditatea este mai mare se observă scăderea apetitului animalelor, precum şi apariţia primelor boli. De asemenea nutreţurile mucegăiesc şi există pericolul apariţiei ciupercilor.
Important. Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea luaţi măsuri în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât posibil, lipsa zgomotului. Adăpostul va trebui construit într-un loc izolat, liniştit şi retras. Pe interior adăposturile se finisează în scopul menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuie să fie netede fără găuri, fără crăpături astfel încât să nu intre praful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală din beton va trebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor. Adăposturile pentru chinchile nu trebuie să fie mari deoarece chinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem spune care este numărul optim de animale crescute pe mp deoarece condiţiile diferă mult de la un tip de adăpost la altul. Important este să menţinem condiţiile minime de microclimat scrise mai sus, să existe alei de circulaţie ( spaţii ) între cuşti astfel încât îngrijitorul să poate observa animalele.