Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până
la vârsta de o lună. La început aceştia sug laptele de la mamă. După procesul de alăptare puii se
odihnesc împreună cu mama lor.
Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu se întâmplă
se caută cauzele. Acestea pot fi: femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu
unguent cu penicilină; femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni
pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele
ce au fătat cu o săptămână în urmă; femela
are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare sau chiar cu untură; femela este agresivă
şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusă în timpul montei. I se iau puii ce
sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică. Masculul
poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stă împreună cu femela şi puii.
Dacă acesta este mai experimentat el are grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să consume
hrană sau apă, ocroteşte puii. Dacă puii nu sunt hrăniţi corespunzător aceştia sunt
agitaţi, plâng, caută hrană sau chiar mor. Pentru
reducerea la minim a acestui lucru, pe lângă folosirea femelelor – doici, pentru hrănirea puilor se foloseşte
metoda de hrănire artificială. Aceasta constă în hrănirea puilor cu pipeta din trei în trei ore. Puiul
de chinchila este scos din cuşcă şi pus într-o cutie de dimensiuni mici, ce în prealabil este căptuşită
cu molton. Aici el este învelit până la gât într-un bandaj de pânză lat de 4 – 5 cm şi lung de 10 –
15 cm, cu membrele anterioare strânse în poziţie ghemuită. El este hrănit cu pipeta cu un amestec de lapte
şi ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, în poziţie verticală cu capul în sus pentru a nu se îneca.
IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hrănirea să fie confecţionată din material plastic
pentru ca puiul să nu o poată rupe cu dinţii. În cazul folosirii pipetelor confecţionate din sticlă,
introducerea acesteia în gura puiului se face din partea laterală a gurii şi nu direct, pentru ca dinţii puiului
ce sunt destul de puternici de la naştere să nu o rupă, iar puiul să nu se rănească. Dacă
accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grijă restul de pipetă din gura puiului şi cu grijă să
nu-l speriem se caută urmele de cioburi folosindu-ne de o pensetă şi o lumină puternică. După
ce acestea au fost îndepărtate cu grijă şi în totalitate se dezinfectează gura animalului cu ceai de muşeţel. Hrănirea puiului se face picătură, cu picătură, observându-se
poziţia capului ce trebuie să nu se încline, iar amestecul de lapte – ceai să ajungă în fosele nazale
şi să-i provoace actul reflex de strănut. După ce puiul s-a obişnuit cu modul de alimentare şi
stă liniştit sau chiar aşteaptă cu plăcere momentul hrănirii, este obligatorie numai imobilizarea
lui, hrănirea efectuându-se cu puiul lăsat liber. Puii de chinchila ce sunt hrăniţi în mod artificial nu se întorc
în cuştile în care au fost fătaţi, ci sunt depuşi în cutii separate, câte una pentru fiecare pui. Lor
li se asigură condiţii microclimatice bune, o temperatură optimă de 250C, sunt lipsiţi de curenţi
iar aşternutul se schimbă zilnic. La câteva zile li se diversifică hrănirea, prin administrarea unui amestec
de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar după o săptămână li se dă să mănânce fân
si să bea apă proaspătă. Laptele se îndoieşte cu ceai de muşeţel în proporţie de 1
: 1. hrănirea are loc din 3 în 3 ore de dimineaţa până seara. După aproximativ două săptămâni
de la naştere şi mai ales dacă puiul este viguros, el este dus într-o cuşcă proprie unde hrănirea
şi-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alături de apă, concentrate şi fân, după
ce în prealabil a fost fixat cu gura în jos de peretele cuştii, iar puiul îşi alege felul de mâncare dorit.
Pentru a vedea dezvoltarea armonioasă a puilor ca şi bebeluşii aceştia se cântăresc
iar rezultatele observării se trec în registrul de observaţii. Această operaţie se efectuează atât
pentru puii hrăniţi artificial cât şi pentru puii hrăniţi natural de femela – mamă sau
femela – doică. IMPORTANT! Dacă un pui nu ia în greutate, el trebuie hrănit suplimentar, i se administrează
vitamine sau se consultă cu atenţie se nu posede vreo boală. În cazul puilor hrăniţi natural care
nu iau în greutate, aceştia sunt scoşi din cuşcă şi sunt imediat trecuţi la hrănire artificială.
Toată perioada de la o săptămână până la o lună, o lună jumătate
când puii sunt înţărcaţi, puilor li se asigură o temperatură constantă ce nu trebuie să
depăşească 18 oC. Înainte de a fi înţărcaţi puii sunt separaţi de femela – mamă
sau cea doică, ce este scoasă din cuşcă. Puii stau în cuşca în care au fost fătaţi până
la vârsta de 3 – 4 luni, după care ei sunt trecuţi unii în cuşca de masculi iar ceilalţi în cuşca
de femele. Înainte de a fi separaţi puii, aceştia se individualizează şi se cântăresc, măsurătorile
fiind trecute în registrul de observaţii, în care în mod normal fiecare exemplar trebuie să posedă o fişă,
în care sunt trecute toate observaţiile şi toate măsurătorile exemplarului de la naştere până
la valorificare sau sacrificare, dacă individul nu corespunde cerinţelor. IMPORTANT!
Acest registru trebuie completat de personal cu multă conştiinciozitate şi corectitudine, pentru că el
ne poate ajuta imediat în cazul în care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau
decese atât în rândul puilor de chinchila cât şi al adulţilor. După înţărcarea
puilor aceştia sunt hrăniţi în continuare cu acea hrană cu care au fost obişnuiţi. Hrana li
se asigură din abundenţă, ea trebuind să fie de calitate, bogata in vitamine, să nu fie stricată
sau mucegăită. De asemenea pentru băut, apa folosită trebuie să fie potabilă, proaspătă
de la robinet, puţuri sau izvoare. Pe cât posibil în cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie să conţină
o cantitate mare de clor sau săruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalaţii sanitare defecte sau ruginite.
Cuştile folosite pentru puii în creştere trebuie să fie curate, dezinfectate, cu
aşternuturi noi, să fie calde şi să nu fie aşezate între uşă şi fereastră pentru
ca puii să nu fie afectaţi de curenţi de aer. După trecerea puilor diferiţi
pe sexe în cuşti pentru a nu apărea încăierări ce ar duce la deteriorarea blănii, aceştia sunt
stropiţi cu apă de colonie pentru a se accepta mai uşor între ei, fiecare având acelaşi miros.