Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până la vârsta de o lună. La început aceştia sug laptele de la mamă. După procesul de alăptare puii se odihnesc împreună cu mama lor. Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu se întâmplă se caută cauzele. Acestea pot fi: femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilină; femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele ce au fătat cu o săptămână în urmă; femela are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare sau chiar cu untură; femela este agresivă şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusă în timpul montei. I se iau puii ce sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică. Masculul poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stă împreună cu femela şi puii. Dacă acesta este mai experimentat el are grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să consume hrană sau apă, ocroteşte puii. Dacă puii nu sunt hrăniţi corespunzător aceştia sunt agitaţi, plâng, caută hrană sau chiar mor. Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe lângă folosirea femelelor – doici, pentru hrănirea puilor se foloseşte metoda de hrănire artificială. Aceasta constă în hrănirea puilor cu pipeta din trei în trei ore. Puiul de chinchila este scos din cuşcă şi pus într-o cutie de dimensiuni mici, ce în prealabil este căptuşită cu molton. Aici el este învelit până la gât într-un bandaj de pânză lat de 4 – 5 cm şi lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare strânse în poziţie ghemuită. El este hrănit cu pipeta cu un amestec de lapte şi ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, în poziţie verticală cu capul în sus pentru a nu se îneca. IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hrănirea să fie confecţionată din material plastic pentru ca puiul să nu o poată rupe cu dinţii. În cazul folosirii pipetelor confecţionate din sticlă, introducerea acesteia în gura puiului se face din partea laterală a gurii şi nu direct, pentru ca dinţii puiului ce sunt destul de puternici de la naştere să nu o rupă, iar puiul să nu se rănească. Dacă accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grijă restul de pipetă din gura puiului şi cu grijă să nu-l speriem se caută urmele de cioburi folosindu-ne de o pensetă şi o lumină puternică. După ce acestea au fost îndepărtate cu grijă şi în totalitate se dezinfectează gura animalului cu ceai de muşeţel. Hrănirea puiului se face picătură, cu picătură, observându-se poziţia capului ce trebuie să nu se încline, iar amestecul de lapte – ceai să ajungă în fosele nazale şi să-i provoace actul reflex de strănut. După ce puiul s-a obişnuit cu modul de alimentare şi stă liniştit sau chiar aşteaptă cu plăcere momentul hrănirii, este obligatorie numai imobilizarea lui, hrănirea efectuându-se cu puiul lăsat liber. Puii de chinchila ce sunt hrăniţi în mod artificial nu se întorc în cuştile în care au fost fătaţi, ci sunt depuşi în cutii separate, câte una pentru fiecare pui. Lor li se asigură condiţii microclimatice bune, o temperatură optimă de 250C, sunt lipsiţi de curenţi iar aşternutul se schimbă zilnic. La câteva zile li se diversifică hrănirea, prin administrarea unui amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar după o săptămână li se dă să mănânce fân si să bea apă proaspătă. Laptele se îndoieşte cu ceai de muşeţel în proporţie de 1 : 1. hrănirea are loc din 3 în 3 ore de dimineaţa până seara. După aproximativ două săptămâni de la naştere şi mai ales dacă puiul este viguros, el este dus într-o cuşcă proprie unde hrănirea şi-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alături de apă, concentrate şi fân, după ce în prealabil a fost fixat cu gura în jos de peretele cuştii, iar puiul îşi alege felul de mâncare dorit. Pentru a vedea dezvoltarea armonioasă a puilor ca şi bebeluşii aceştia se cântăresc iar rezultatele observării se trec în registrul de observaţii. Această operaţie se efectuează atât pentru puii hrăniţi artificial cât şi pentru puii hrăniţi natural de femela – mamă sau femela – doică. IMPORTANT! Dacă un pui nu ia în greutate, el trebuie hrănit suplimentar, i se administrează vitamine sau se consultă cu atenţie se nu posede vreo boală. În cazul puilor hrăniţi natural care nu iau în greutate, aceştia sunt scoşi din cuşcă şi sunt imediat trecuţi la hrănire artificială. Toată perioada de la o săptămână până la o lună, o lună jumătate când puii sunt înţărcaţi, puilor li se asigură o temperatură constantă ce nu trebuie să depăşească 18 oC. Înainte de a fi înţărcaţi puii sunt separaţi de femela – mamă sau cea doică, ce este scoasă din cuşcă. Puii stau în cuşca în care au fost fătaţi până la vârsta de 3 – 4 luni, după care ei sunt trecuţi unii în cuşca de masculi iar ceilalţi în cuşca de femele. Înainte de a fi separaţi puii, aceştia se individualizează şi se cântăresc, măsurătorile fiind trecute în registrul de observaţii, în care în mod normal fiecare exemplar trebuie să posedă o fişă, în care sunt trecute toate observaţiile şi toate măsurătorile exemplarului de la naştere până la valorificare sau sacrificare, dacă individul nu corespunde cerinţelor. IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu multă conştiinciozitate şi corectitudine, pentru că el ne poate ajuta imediat în cazul în care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atât în rândul puilor de chinchila cât şi al adulţilor. După înţărcarea puilor aceştia sunt hrăniţi în continuare cu acea hrană cu care au fost obişnuiţi. Hrana li se asigură din abundenţă, ea trebuind să fie de calitate, bogata in vitamine, să nu fie stricată sau mucegăită. De asemenea pentru băut, apa folosită trebuie să fie potabilă, proaspătă de la robinet, puţuri sau izvoare. Pe cât posibil în cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie să conţină o cantitate mare de clor sau săruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalaţii sanitare defecte sau ruginite. Cuştile folosite pentru puii în creştere trebuie să fie curate, dezinfectate, cu aşternuturi noi, să fie calde şi să nu fie aşezate între uşă şi fereastră pentru ca puii să nu fie afectaţi de curenţi de aer. După trecerea puilor diferiţi pe sexe în cuşti pentru a nu apărea încăierări ce ar duce la deteriorarea blănii, aceştia sunt stropiţi cu apă de colonie pentru a se accepta mai uşor între ei, fiecare având acelaşi miros.