Blana animalului este una valoroasă, costul ei putând ajunge până la 10000 euro. 1 cm2 de blană este foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 – 9 luni. De regulă blana de chinchila atinge trei stadii:
blana de pui care este rară iar firele cresc;
blana tânără care apare după 5 luni de la naştere când lungimea firelor de păr este ajunsă la maturitate;
blana matură în care firele au lungimea uniformă iar pielea animalului devine albă;
După această primă perioadă de maturitate firele pot cădea, iar pielea îşi schimbă culoarea de la albă spre albastru – deschis. În această situaţie blana a ajuns la supra – maturitate, după care începe un nou ciclu ce durează 4 luni. 
Blana la animal apare din perioada intrauterină, astfel că la naştere puiul are blană. 
Blana este formată din puf şi părul de direcţie. De regulă puful este în trei culori având de la vârf spre rădăcină următoarele nuanţe:
albastră sau chiar neagră;
albă sau albastru pal;
albastră;
Apariţia altor culori la blană, în locul celor enunţate arată defecte ale blănii, iar animalele ce le posedă nu se ţin pentru reproducere, ci se sacrifică.
Corespunzător celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de producere a lui:
voalul;
banda;
subculoarea;
Puful chinchilei se dezvoltă pe părţile laterale ale corpului şi pe spate. Puful care se găseşte pe abdomen este în două culori şi anume la rădăcină albastru închis iar la vârf albă. 
Părul de direcţie este mai lung şi mai gros decât puful.
Blana de chinchila este cu atât mai valoroasă cu cât sunt îndepliniţi anumiţi indici de calitate. Îi vom enumera mai jos pe cei mai importanţi şi implicaţiile lor asupra calităţii blănii de chinchila.
1.Dimensiunea blănii are importanţă asupra calităţii pentru valorificare. Dimensiunea optimă se atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blană de calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric şi nu fusiform cu umerii largi şi gâtul scurt şi gros.
2. Luciul blănii este dat de structura stratului solzos de secreţia glandelor sebacee. De regulă blana are un luciu mai pronunţat în perioada anotimpului rece, scăderea temperaturii având un efect benefic. 
3.Textura blănii de chinchila este dată de starea firelor de păr. Acestea pot avea un aspect de blană fină, elastică, deasă. 
IMPORTANT! Dacă la trecerea mâinii prin blană observăm un păr aspru uscat care nu posedă elasticitate şi are aspect de cânepă, avem de-a face cu o blană defectă iar apariţia unui astfel de exemplar în comunitatea de chinchile reprezintă un real pericol pentru comunitatea respectivă. Exemplarul trebuie scos din comunitate şi sacrificat iar deficienţele ce au dus la acest incident trebuie înlăturate.
4.Culoarea este un criteriu deosebit de important în stabilirea valorii comerciale a blănii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea de la o tentă pală până la aproape neagră. În general pot fi 5 nuanţe:
- închisă;
mediu – închisă;
medie;
mediu – clară;
clară;
Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:
subculoarea este de albastru închis. Se acceptă pentru comercializare şi subculoarea albastru deschis, apariţia culorii gri este considerată un defect iar animalul este supus sacrificării;
banda trebuie să posede culoarea albă sau albastru – slab. Apariţia unei culori a blănii de galben sau maro este considerată un defect;
voalul este considerat perfect când posedă culoarea albastră sau negru lucios. Voalul trebuie să ocupe tot corpul cu excepţia abdomenului.
Dacă accidental voalul prezintă nuanţe roşcate acesta este considerat un defect iar exemplarul se sacrifică;
5.Elasticitatea blănii este dată de revenirea perilor la forma iniţială atunci când se trece cu mâna prin el. Firul de blană elastic revine imediat la forma iniţială;
6.Fineţea reprezintă rezistenţa pe care o opune părul atunci când se trece cu mâna prin el în sens contrar de la vârf spre rădăcină. Aceasta mărime se măsoară în microni. În funcţie de aceasta, părul blănii de chinchila poate fi uşor aspru, foarte fin şi extrafin. Fineţea firului este cuprinsă între 2 - 6 microni, pentru puf şi de 10 – 16 microni pentru părul de direcţie;
7. Densitatea blănii nu se măsoară ci se determină la pipăit sau se apreciază din ochi. Dacă densitatea este mai mică blana este mai deschisă la culoare. Dacă se execută „suflarea” deasupra blănii şi cantitatea de piele vizibilă este mică, avem o blană cu densitate mare. 
Se poate trage concluzia următoare: calitatea unei blăni este cu atât mai bună cu cât animalul creşte, deoarece blana puietului sau a tineretului juvenil este de calitate inferioară. Calitatea diferă de la exemplar la exemplar. Caracteristicile unui animal se transmit genetic, de aceea sunt acceptate pentru înmulţire acele exemplare ce corespund scopului urmărit. De asemenea calitatea blănii diferă de anotimp, perioada iernii fiind propice pentru obţinerea blănurilor de calitate iar primăvara se obţine o blană cu potenţial mic de valorificare.
Blana de chinchila poate conţine şi defecte. Acestea se pot evidenţia astfel:
blană ciupită datorită cuştilor deteriorate, a agăţării blănii în bucăţi de sârmă, cuie;
decolorarea blănii datorită expunerii la soare a chinchilei în cuşcă;
muşcături pe blăniţă datorate încăierărilor cu ocazia montei;
căderea părului datorită folosirii hranei cu carenţe alimentare sau sacrificarea şi depozitarea necorespunzătoare a blănii;
împâslirea părului caracterizată prin încurcarea firelor şi scăderea rezistenţei părului sau micşorarea pufului. Ea apare datorită unei îngrijiri şi alimentări necorespunzătoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere;
păr lipit datorită murdăririi de secreţii, fecale sau urină. Acesta apare datorită îngrijirii necorespunzătoare sau a condiţiilor necorespunzătoare de igienizare a cuştii;